Perspectiva Valeriei

— Nu am făcut nimic greșit, am reușit să spun, cu vocea abia peste o șoaptă, în timp ce lacrimile îmi curgeau pe față. Cuvintele păreau goale, inutile în fața judecății lor. Vârstnicul Quentin, cel din centru, mi-a oferit un zâmbet mic, distorsionat, care doar mi-a adâncit disperarea.

— Avem dovezi incriminatorii că ai plănuit asta, a spus el, cu tonul aproape batjocoritor. Pe