CLEO

Știu că l-am auzit bine. Doar că creierul meu nu-i procesa cuvintele. Pufnesc, destul de zgomotos.

„Vino, așază-te cu mine, Cleo. Fă-i pe plac unui moșneag”, face regele Lucius un gest spre o bancă aflată cu fața spre unul dintre podurile mici ce traversează un iaz mai mare. Se așază, făcându-mi loc să stau lângă el. Mă conformez, lăsând o mică distanță între noi doi, și îmi ațintesc privirea