Am refuzat să strig la fiecare lovitură chinuitoare care îmi cresta și îmi sfâșia pielea. Nu m-am putut abține să nu gem, dar asta era tot ce aveau să scoată de la mine. M-am agățat de imaginea Siennei de când se descătușase în brațele mele. Îmi doream cu disperare să revăd acea expresie pe fața ei.

Țac, țac, țac, s-a auzit zăngănitul cupelor lovindu-se de gratiile de metal. Câte lovituri prim