Torin

Simțeam din nou adierea mirosului cald de zahăr brun în drumul meu spre temnițe. Ca să mă ocup de alți nenorociți de lupi. Aș fi fericit dacă n-aș mai vedea un alt afurisit de vârcolac pentru tot restul vieții mele, după noaptea asta.

Cu cât mă apropiam de temnițe, cu atât mirosul devenea mai puternic, lăsându-mi gura apă. Korg dădea târcoale în mintea mea. Mă bucuram de prezența lui,