Perspectiva lui Ruby

Kellan nu era aici când m-am trezit. Camera era în semiîntuneric pentru că draperiile erau trase și am avut senzația că era început de seară. Am dormit bine; lipsa zgomotului a fost un bonus. Mai bine ca la spital.

Am reușit să mă ridic în capul oaselor și să privesc în jur. Camera asta e drăguță, deloc cum era a fratelui meu, fără postere pe perete, fără draperii sau cuvertur