Din perspectiva lui Ruby

Nu mai pluteam; vocile dispăruseră, iar în locul lor era acest sunet, un țiuit care bătea un ritm constant ce-mi răsuna în ureche. Părea să fie în ton cu mine.

Orice ar fi fost, zgomotul acela era aproape.

Tata va face o criză dacă îl aude; urăște când facem prea mult zgomot, sau mai bine zis, când eu fac prea mult zgomot. Am încasat destule bătăi pentru că am făcut gălăgi