Rocco POV

Nu-mi venea să cred câtă mâncare scotea din rucsac. Pur și simplu tot scotea, de parcă ar fi fost un izvor nesecat de mâncare.

Muream de foame, deși avusesem un mic dejun copios; Rox se asigurase de asta; era cam târziu pentru prânz, dar n-aveam prea mult ce să-i facem, zburam deja la joasă înălțime peste ținut; nu toți motocicliștii noștri au capacitatea să atingă vitezele pe care unii