Camera strălucea într-o lumină caldă, îmblânzită de runele sculptate în pereți. Tăcerea nu era deloc pașnică. Pulsa — tensionată, fragilă — suspendată de fiecare respirație a Vesperei.

Ea stătea pe patul medical întărit, cu mâinile strângând cearșafurile, cu fruntea perlată de transpirație și cu ochii ațintiți pe Zander.

Xylia, calmă și concentrată, era poziționată între picioarele ei. Lucian ajus