Salonul principal al conacului regal era scăldat într-o lumină aurie, liniștitoare. Afară, pinii se legănau ușor, de parcă natura însăși ar fi fredonat un cântec de leagăn în ritmul bătăilor inimii haitei.

Pe canapeaua mare din catifea de culoarea smântânii, Vespera stătea cuibărită între două perne moi, cu o pătură tricotată de Maeve aruncată pe genunchi. Burta ei rotundă se sprijinea de cotieră,