(Perspectiva Clarei)

Pluteam în derivă prin timp și spațiu, departe de cei dragi, neștiind unde mă aflu și cum am ajuns aici. Puteam vedea doar stele sclipind în depărtare, în întunericul care mă înconjura. Îmi era frig și îmi era teamă. Am strigat după ajutor. Țipam din toți rărunchii ca să mă audă cineva.

"Nathaniel, Nadia, Freya... oricine? Mă auziți?" am urlat, sperând să-mi răspundă cineva.