(Perspectiva Clarei)

Mă trezesc auzind pe cineva strigând după ajutor. E slab, dar am putut să-l aud. Poate doar mi se părea. Mă dau jos din pat repede și în liniște. Nathaniel sforăia. Mai bine să nu-l trezesc. Să-l las să doarmă.

„Ajutor...” Se auzea din nou. Nu mi se părea. De data asta a fost mai tare. Vocea părea cunoscută, dar nu-mi dădeam seama exact a cui era. Totuși, e pe aproape, asta-