Gwen

Nu știu sigur ce să fac ca să treacă timpul. În ciuda căldurii care vine de la șemineu, sunt înghețată. Ploaia lovește fereastra cu atâta furie încât trimite un sunet rapid și ascuțit prin toată camera, amestecându-se cu focul care pârâie.

E destul de confortabil când stau în singurul scaun de lemn de lângă foc, înfășurată în pătura mea, ascultând ploaia. Undeva în amintirile mele fracturate,