Gwen

Plouă. Privesc o picătură de ploaie rostogolindu-se pe fereastră, înghițindu-și tovarășii. Restul lumii e o pată întunecată și neclară în timp ce îmi lipesc vârfurile degetelor de sticlă, simțind-o rece. Cineva îmi atinge coapsa în întuneric, murmurând ceva abia auzit. Curând, lumea devine din nou vizibilă, o pădure întunecată extinzându-se de ambele părți ale... mașinii. "De ce ne oprim?" în