Maevia

Îl urmez pe Vane pe scări, tot mai adânc în întuneric, în timp ce acestea se răsucesc și se curbează. Când ajungem în temniță, trag aer adânc în piept, văzând oameni murdari, în zdrențe, stând în cuști care abia dacă au doi metri pe doi. Nu-i de mirare că nimeni nu vrea să fie o hrănitoare.

„Aceștia sunt prizonierii de rând”, explică Vane, iar eu mă mai liniștesc puțin. Îmi dau seama, în ti