Lavinia ședea țeapănă pe un taburet de lemn șubred în interiorul cortului improvizat. Pereții de pânză atârnau ușor, iar lipsa curenților de aer făcea ca spațiul să pară sufocant. Sudoarea i se adunase pe frunte, deși nu îndrăznea să ridice vreo mână pentru a o șterge. Mirosurile amestecate ale omegelor și ale copiilor bolnavi erau înăbușitoare. Stomacul i se întorcea pe dos, iar mirosul acru îi p