Tatăl Laviniei făcu un semn spre o bancă de lemn așezată printre ierburile aromatice din mica grădină. Parfumul delicat de levănțică și salvie stăruia în aer, în timp ce o briză ușoară își făcea simțită prezența, foșnind frunzele plantelor îngrijite cu atenție. Lavinia se așeză, cu ochii ațintiți asupra tatălui ei, care stătea în fața ei cu o expresie gravă.

— Așază-te, Lavinia, spuse el pe un ton