Nu fi proastă, Aurelia. Doar pentru că știe adevărul, nu înseamnă că dragostea noastră a supraviețuit. E atâta durere între noi.

„Încă îmi aparții, Aura. Simți cum tremuri lipită de mine?”

„Mi-e frig”, răspund eu.

Degetele lui alunecă pe sub cămașa mea. „Știm amândoi că nu-i adevărat. Tu îmi aparții. Întotdeauna ai fost a mea. Iar eu sunt al tău.”

Nu te-am avut niciodată.

Vrând să schimb subiectul