Ani la rând, singurele sentimente pe care le-am avut au fost cele de vinovăție și remușcare pentru ceea ce i-am făcut Clarei. Orice mi-ar fi făcut în clinică m-a amorțit. În combinație cu drogurile și alcoolul, eram ca un cadavru viu. Mâncam și beam, vorbeam când mi se permitea, dar pe dinăuntru eram moartă.

Când m-am decis să-l ajut pe Malcom, nu m-am gândit că acel mic gest va deschide porțile