Ușa camerei în care am fost încuiată după acea noapte brutală se deschide, iar Aurelia intră. Poartă un tricou vechi și o pereche de pantaloni scurți și are o tavă cu ceva de mâncare și un pahar cu apă pe ea.

Punând tava pe noptiera de lângă pat, mă întreabă, cu vocea ei blândă: — Cum te simți azi?

— Un pic mai bine, mint. Vocea îmi este încă răgușită de la cât de mult am urlat în timp ce am fos