Mai stăm întinși acolo un timp, sub tăcerea stelelor, cu brațul lui Dane înfășurat în jurul meu și cu mâna mea odihnindu-se pe pieptul lui. Aerul se răcește acum, parfumul său fiind catifelat de la lăsarea serii și de la iarbă, dar niciunul dintre noi nu se mișcă până când nu suntem absolut nevoiți să o facem.

Când în cele din urmă ne mișcăm, o facem încet și cu reticență. Dane este primul care se