După câteva minute de liniște, îmi înclin ușor capul, doar atât cât să-l zăresc cu coada ochiului.

Ține o cană cu, fără îndoială, mai multă cafea, iar degetele mâinii sale drepte sunt încolăcite în jurul ceramicii negre, de parcă ar încerca să se împiedice să se întindă după ceva. Mâna stângă îi este îngropată în buzunarul din față al blugilor, iar corpul îi este destins și relaxat în acea manieră