Drumul cu mașina spre casa Gemmei e tăcut, dar la fel de plin de însemnătate.

Străbatem orașul prin oaze sporadice de lumină chihlimbarie de la stâlpii de iluminat, strălucirea lor prinzându-se de parbriz, doar pentru a aluneca apoi în spatele nostru. Mâna lui dreaptă e așezată pe consola dintre noi, și nu stau pe gânduri înainte să mă întind spre el cu mâna mea stângă. Degetele mele se strecoară