Mi se pune un nod în gât de emoție în timp ce îl privesc și îl întreb cu voce tremurată: „L-ai păstrat?”

Îmi amintesc ziua în care i l-am dat de parcă ar fi fost doar ieri. Trecuseră vreo două săptămâni de când ajunsese în oraș. Se chinuia să-și găsească locul și era dispus să se piardă pe sine în dorința de a fi acceptat de copiii „cool”.

Ridicând din umeri, îmi răspunde: „L-am găsit după câțiva