Corpul îmi cade la pământ, obligându-mă să stau în patru labe în timp ce fiecare os mi se frânge. Mă uit în jur frenetic, căutând prin mulțime chipuri, până când îl găsesc pe lupul lui Ryker fixându-mă cu privirea. Arunc o privire în jos și văd că în loc de mâini am niște labe de un maro deschis, iar Ryker vine spre mine, privindu-mă lent în ochi. „Luna, ești bine?” spune Ryker. Sar înapoi, întorc