ZERYA.

Au trecut două ore de când i-am rupt gâtul, dar tot nu se mișcă.

Inima nu i-a bătut deloc și zace acolo, pur și simplu lipsit de viață.

Ce-am făcut? La naiba, l-am ucis!

Inima îmi bubuie în piept în timp ce îi țin capul în poală. Suntem încă în camera lui de motel, un loc în care se poate pătrunde fără nicio problemă.

Dar nu am cum să-l mut într-un loc mai sigur sau mai ferit.

Corbii