ELOWEN.

Pășesc pe pământul stâncos al camerei, iar valurile lacului și vântul se domolesc puțin. Propria mea aură strălucește în jurul meu, luminând întunericul. Este la fel de frig ca data trecută când am venit, și aștept în timp ce cobor într-un genunchi.

Trebuie să-mi crestez mâna și să aștept... Cercetând pământul, aleg o piatră colțuroasă și ascuțită, o iau și îmi crestez palma cu ea.

Ușoa