**Gideon**

Când liziera pădurii se despică în sfârșit, iar câmpul de luptă de dedesubt se așterne vederii ca o rană crestată pe fața pământului, primul lucru pe care îl văd nu sunt cadavrele, nu este haosul, nici sângele care emană aburi pe pământul rece, ci pe ea… sau mai degrabă, lucrul în care s-a transformat, lucrul pe care l-a ținut captiv sub piele. Spectrul stă în centrul luminișului de par