Până când urc ultima treaptă în spirală spre camera mea de la mansardă, picioarele îmi par de plumb, iar capul de parcă mi-ar fi plin de fum. Împing ușa, lăsând-o să se deschidă cu un scârțâit prelung, și intru târându-mi picioarele. Liniștea este o primire călduroasă. Fără voci. Fără râsete. Fără priviri flămânde sau rânjete încrezute. Doar fire mici de praf care se învârt în lumina târzie a soar