Capitolul 42: Perspectiva Clarei

„Ce?”

Încă stăteam pe hol, cu telefonul lipit de ureche, iar lumea părea să se încline într-o parte.

„Trebuie să vii aici, Clara.” Vocea Marthei era tensionată, urgentă. „Chiar are nevoie să te vadă.”

„Cât de grav este?” Mâniile îmi tremurau. Chiar îmi tremurau.

„Nu prea pot să explic la telefon. Doar... te rog, vino.”

Apelul s-a închis.

„Ce se întâmplă?” Stella m-