Perspectiva lui Garrick

— Așteaptă o clipă, i-am șoptit fiului meu și l-am coborât pe picioare lângă mama lui. M-am uitat la Isolde, care mă privea cu tristețe. Am înghițit nodul din gât și m-am ridicat.

— Mă întorc imediat, le-am spus celor doi, zburliindu-i părul fiului meu.

Nu voiam să plec de lângă ei niciodată, dar răutatea constantă a Rainei nu mă ajuta și nici nu-i făcea pe ei să se simtă