Am deschis ochii, apoi m-am uitat în jur și am văzut că nu era lângă mine. M-am așezat în pat și mi-am verificat telefonul. Era patru și zece dimineața. Am suspinat. Eram sigur că nu plecase încă. În câteva minute, a apărut. Era îmbrăcată.

„Te-am trezit?”, a șoptit ea.

„Nu.”

S-a așezat pe marginea patului, apoi mi-a dat o bucățică de hârtie.

„Acesta este codul de la ușă. În caz că ai nevoie de el.