„Știi de ce mi-a amintit asta?” întreb în timp ce el îmi dă drumul, cercetându-mi rana ca să vadă dacă s-a vindecat complet sau dacă mai trebuie să o mai lingă.

„De ce?”

„De prima dată când te-am întâlnit în grădinile fortăreței, pe când aveam cinci ani. Mi-ai oblojit rana exact în același fel.” Zâmbesc, deapănând amintirile dragi pe care le prețuiesc atât de mult.

„O, da, îmi amintesc ce făptură