Strângându-mi genunchii la piept, plâng în tăcere în timp ce sughițuri ușoare îmi zguduie trupul; mi-e dor de el. Atât de complet încât este de-a dreptul deprimant și îmi lasă o senzație neplăcută de vulnerabilitate.

Amintirile noastre din trecut sunt ca niște tulpini de mărăcini care îmi pătrund adânc în trup, lăsându-mă inertă, unde tot ce pot face este să-mi amintesc de el sau să-mi imaginez cu