M-am refugiat în cabina de probă, recunoscătoare pentru un moment de singurătate în care să-mi trag sufletul. Rochia de un albastru-închis atârna elegant pe umeraș, tachinându-mă.

Am ieșit câteva minute mai târziu, trăgând de tiv.

— Cred că este prea scurtă.

Ochii lui au urcat încet pe picioarele mele.

— Este perfectă.

— Dar...

— Probeaz-o pe următoarea.

Am înșfăcat o rochie neagră, conservatoare,