VOKTOR

Ne deplasam în tăcere. Întunericul din interiorul peșterii înconjura fiecare colț și, mai mult de atât, puteam simți răul care zăbovea. O țineam strâns de mână, ochii, urechile și nasul meu fiind în alertă pentru cel mai mic sunet. Erau mai multe tuneluri care se ramificau și chiar câteva uși. Cu cât înaintam mai mult, cu atât locul părea să devină mai adânc. Era un labirint blestemat aici