POV: Aeliana

Cuvintele tatei încă îmi mai răsunau în urechi, vibrând de o autoritate grea, de nivel Alfa, care nu lăsa loc de replică. El, Kaelen și Silas dispăruseră deja printre copaci, mirosul lor pierzându-se în timp ce se grăbeau spre perimetrul sudic. Am rămas acolo o clipă, cu mâinile strânse în pumni, simțind arzând în mine acea frustrare familiară. Nu mai eram un copil. Aveam douăzeci de