Cuvintele lui m-au lovit ca o palmă. El nu știe nimic, dar sunt sigură că tatăl meu m-a pus din nou într-o lumină proastă. „Vă asigur, Don Vicente, că, dacă ați ști adevărul, nu ați pune la îndoială respectul meu de sine, integritatea și onoarea mea.” Apoi îl privesc pe tatăl meu: „Ești de necrezut.”

Tatăl meu mă privește cu furie în ochi, dar mă doare fix în cot. Știe că minte, iar eu trebui