„Sexpertiză?” întreb eu, zâmbind până la urechi. Chiar le are cu cuvintele.

„Da. Acum hrănește-mă, ca să ne putem întoarce aici și să luăm desertul”, a spus ea seducător în timp ce se îndepărta și se îmbrăca cu viteza fulgerului. De parcă hainele ei m-ar fi oprit. Am cedat totuși și am terminat de mă îmbrăca. Părăsim camera; din partea mea e fără tragere de inimă, dar trebuie să-mi mențin pereche