Si se uita și el ciudat la mine. Bănuiesc că vizitarea casei haitei este ceva obișnuit. Desigur, eu nu aveam de unde să știu, pentru că nu mi se permitea să fiu văzută, ca să nu-l fac de râs pe tatăl meu și familia lui, din care era clar că nu voia să fac parte. „Oh, um, da, e o poveste lungă. Nu aș vrea să vă plictisesc cu ea. Mergem?” am spus încercând să le distrag atenția.

A părut să funcțione