Privindu-mă cu înverșunare, Roman își coboară încet arma. Cineva îmi strigă numele, una dintre fete, dar nu îndrăznesc să-mi iau ochii de la Roman nicio secundă.

„Nora,” spun eu fără să mă uit la ea, „acoperă-le ochii fetelor.”

O aud șoptindu-le. Cuvinte blânde, urgente, pe care nu le pot desluși. Privirea lui Roman rămâne fixată pe mine. „Cum l-ai omorât?” întreabă el în timp ce începem să ne rot