Dar trece un minut, apoi două, și Nora tot nu a apucat să întoarcă prima pagină. Având în vedere cât de tare îi tremură mâinile, nu cred că a citit mai mult de prima linie de pe prima pagină, de fapt.

"V-Viktor..."

"Nora." Palmele mele masează spatele brațelor ei în timp ce o ating ușor cu fruntea pentru a o face să se uite la mine. "Respiră, ptichka."

"Sunt părinții mei, nu-i așa?" Mâinile ei nu