Își dă ochii peste cap. „Ia odată contractul ăla blestemat, Nora.”

Un hohot de râs îmi scapă. Se simte atât de ciudat. Ireal, aproape. Nu, nu aproape — chiar este ireal. Este complet, certidicat, o nebunie.

Dar se simte și ca lucrul corect de făcut.

Iau contractul și îl strâng la piept. „O să-l ai înapoi pe birou până diseară.”

Vorbind de déjà vu.

„De fapt”, spune el brusc, „mai am o mică modifica