— Da, domnule Volkov? întreb eu cu nevinovăție.

Acei ochi de chihlimbar îmi pârjolesc fața, dar refuz să-mi plec privirea. Dacă vrea să mă refuze, o voi accepta ca o femeie adultă, cu o urmă de demnitate.

Maxilarul i se încleștează, iar degetele i se strâng peste ale mele. — Aceasta nu este o idee bună.

Dezamăgirea mea este atenuată de certitudinea că nu-i este ușor să mă refuze. Acest lucru este