Se oprește pe palier și se întoarce să privească în sus spre mine. „Tu rămâi aici. Mă ocup eu de asta. Pe mine mă vrea.” Tandrețea din vocea lui mă ia complet prin surprindere. Sunt obișnuită să-l aud furios, enervat, frustrat sau pur și simplu complet impasibil.

Dar asta? Chiar sună pe jumătate plin de compasiune.

„Da, dar copiii mei sunt cei pe care a ales să-i urmărească. Ca un prădător blestem