— Ieri după-amiază.

— Nu ai văzut pe nimeni?

— Nu. Phelan se apropie agale de ea, calm ca întotdeauna. Când am ajuns aici ieri, arăta exact la fel. Nici țipenie de om.

Chiar atunci, privirea ageră a lui Beckett zări sclipirea unui rucsac jos, în iarbă. Fără ezitare, coborî în grabă panta stâncoasă printre tufișurile dese și îl înșfăcă.

— Șefa! E rucsacul lui Finnian Locke!

Auzindu-l, Rowan coborî