— Chiar așa? Mie însă mi s-a părut că se târăște ca o țestoasă. Phelan se opri în fața lui Rowan și zâmbi, cu o curbură batjocoritoare pe buzele-i roșii. — Fiecare zi din ultimul an a părut o veșnicie, pentru că am petrecut-o gândindu-mă numai la tine.

— Mulțumesc...

Cum să nu se gândească la ea?! Dacă ar fi fost în locul lui, Rowan punea pariu că nici ea nu s-ar fi putut uita pe sine și n-ar fi p