Placajul metalic avea, de obicei, o grosime între o optime și trei șaisprezecimi de inch.

Era categoric o trăsătură distinctivă a taberei lui Phelan — nicio altă bază nu avea așa ceva.

În primul rând, era aproape imposibil să strângi atâta fier vechi. În al doilea rând, armura era al naibii de butucănoasă. Fiecare set cântărea zeci de livre, făcând alergatul dificil și purtarea ei pe perioade lung