Julian stătea singur în salonul slab luminat, privind ușa pe care Isabelle o trântise la plecare. Ecoul pașilor ei se stinse, dar ultimele ei cuvinte încă îi ardeau în minte. Neîncrederea ei, mânia ei, se uitase la el de parcă ar fi fost un personaj negativ care născocea povești din gelozie. Ea nu vedea ce vedea el; nu înțelegea amenințarea pe care o reprezenta Valerious pentru ea, pentru amândoi.