Avionul zumzăia constant în timp ce tăia norii, însă tăcerea dintre Julian și Isabelle era mai asurzitoare decât orice sunet scos de motoare. Ea stătea țeapănă, cu brațele încrucișate, cu privirea fixată pe întinderea nesfârșită a cerului; tensiunea dintre ei era întinsă ca un fir gata să se rupă la cea mai mică provocare.

În fața ei, Julian stătea cu laptopul deschis, trăsăturile sale fiind fixat