Perspectiva lui Julian

Oftez în sine. Lydia nu s-a schimbat deloc. A rămas la fel de gură-spartă. Și n-au trecut decât câteva minute de când a intrat!

— Golanii ăia? întreabă Evangeline, cu îngrijorarea întipărită pe chip în timp ce se întoarce spre mine.

Îmi țugui buzele și îmi masez tâmplele.

— Ăăă...

— Da, băieții răi, mă întrerupe Lydia. Dar de ce ar pune o simplă menajeră astfel de întrebări?